Casa lui Gheorghe Tătărescu în București: memoria unei elite interbelice și continuitatea actuală a EkoGroup Vila

În inima Bucureștiului interbelic, pe Strada Polonă nr. 19, se află o vilă modestă ca scară, dar intensă prin încărcătura sa simbolică și istorică. Casa care a fost martora întregii vieți politice și private a lui Gheorghe Tătărescu transcende simpla funcțiune rezidențială: ea se constituie drept un martor viu al tranzițiilor, compromisurilor și complexităților epocii în care a fost gândită și locuită. Îmbinând detaliile arhitecturale cu biografia unei figuri esențiale a României interbelice, această locuință păstrează în zidurile sale ecourile unei lumi dispărute, revenind astăzi la viață sub forma cunoscută drept EkoGroup Vila.

Casa lui Gheorghe Tătărescu – între amintirea politică și restaurarea contemporană

Gheorghe Tătărescu, de două ori prim-ministru al României în anii tumultuoși ai interbelicului și începutului celui de-al Doilea Război Mondial, își găsea în această vilă un spațiu de echilibru între putere și retragere discretă. Reședința sa nu a fost doar un adăpost familial, ci o extensie a discursului său politic și o proiecție a valorilor elitei interbelice, într-un stil arhitectural care a navigat între austeritate și rafinament. Astăzi, casa continuă să fie un punct nodal — martor fragil și totodată viu — al memoriei istorice, întruchipată în identitatea actuală a EkoGroup Vila.

Gheorghe Tătărescu: omul politic și epopeea unei epoci

Nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu al secolului al XIX-lea, Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost un jurist și politician moldovenesc, membru marcant al Partidului Național Liberal, care a traversat cu sobrietate și pragmatism complexitățile unei Românii aflate în epocă de schimbare radicală. Frecvent bântuit de ambivalențe, figura sa politică combină reformismul cu compromisurile inerente unui traseu dominat de conflicte interne și externe. Obsesia sa pentru „reprezentarea reală” și votul universal s-a materializat într-o carieră politică ce a fost atât ridicată, cât și contestată.

Activitatea sa, care a inclus guvernările din 1934–1937 și 1939–1940, a reflectat tensiunea dintre administrarea eficientă și consolidarea controlului executiv, marcând o perioadă în care democrația parlamentară a României a fost profund pusă la încercare. După prăbușirea carierei politice și odată cu instaurarea regimului comunist, el a fost marginalizat și închis, iar casa sa a devenit astfel un depozit mut al unui destin atât personal, cât și național.

Casa ca prelungire a puterii și a restricțiilor private

Casa lui Gheorghe Tătărescu nu impresionează prin grandiozitate, ci prin sobrietate și proporții măsurate. Spre deosebire de reședințele ostentative ale contemporanilor săi, această vilă reflectă o etică politică a reținerii: biroul premierului, amplasat discret la entre-sol, marcat de un portal inspirat de bisericile moldovenești, vorbește despre un spațiu al deciziei exercitate fără fast inutil. Spațiile sunt studiate cu atenție pentru a proteja intimitatea, dar și pentru a comunica valorile unei elite care refuză spectaculozitatea derizorie.

Zona publică este dominată de un hall luminos, conectat vizual cu grădina interioară, un refugiu liniștit în mijlocul agitației urbane, iar sufrageria devine un salon de primire care evită amestecul cu cotidianul, confirmând normele stricte ale distanțării bucătăriei — situată la entre-sol — de spațiile reprezentative. Casa este astfel un spațiu care traduce în arhitectură o complexă relație dintre putere și domestic, dintre public și privat.

Arhitectura Casei Tătărescu: între Mediterana și neoromânesc – Alexandru Zaharia, Ioan Giurgea și Milița Pătrașcu

În arhitectura Casei Tătărescu se cristalizează un limbaj rar întâlnit în Bucureștiul interbelic: un amestec rafinat între influențe mediteraneene și elemente neoromânești, proiectat inițial sub semnătura lui Alexandru Zaharia și ulterior rafinat de Ioan Giurgea, asociatul său. Fațada e dezgolită de simetria rigidă, iar detaliile precum portalurile cu accente moldovenești sau coloanele filiforme, fiecare tratată distinct, se înscriu într-o compoziție echilibrată ce exprimă o sobrietate cu nuanțe subtile.

Interiorul este definit prin măiestria finisajelor: parchet masiv de stejar în variațiuni de esențe, uși sculptate cu o sobrietate atent calibrată și feronerie de alamă patinată ce amintește de orfevrăria medievală, toate contribuind la o atmosferă care dialoghează simultan cu tradiția și modernitatea. O piesă emblematică este șemineul, creație a Miliței Pătrașcu, elevă a lui Constantin Brâncuși și apropiată a Arethiei Tătărescu, care încorporează o absidă cu rezonanțe neoromânești. Această prezență artistică instituie un punct de legătură cu marile proiecte de artă ale epocii, inclusiv ansamblul brâncușian de la Târgu Jiu.

Arethia Tătărescu și dimensiunea culturală a reședinței

Dincolo de prezența dominantă a lui Gheorghe, Arethia Tătărescu rezumă o altă fațetă a elitei interbelice: cultura și binefacerea discretă. „Doamna Gorjului” a fost o figură implicată în susținerea artei, meșteșugurilor tradiționale și a proiectelor de ample dimensiuni, precum revenirea lui Constantin Brâncuși în țară și realizarea ansamblului de la Târgu Jiu. Rolul ei în procesul arhitectural al casei este semnificativ, fiind beneficiara oficială a proiectului și garantul echilibrului estetic, care a evitat opulența și manifestările ostentative.

Ruptura comunistă și degradarea simbolică

Odiseea Casei Tătărescu reflectă violent tulburările istorice ce au urmat; după prăbușirea carierei lui Gheorghe Tătărescu și arestarea sa, casa a fost naționalizată și supusă unor transformări stridente. Aceste intervenții au ignorat cu desăvârșire legătura dintre spațiu și biografia locatarului său, fragmentând proporțiile, degradând finisajele și alterând relația dintre interior și grădina proiectată cu gust și măsură mediteraneană.

Departe de a putea fi considerată doar o simplă proprietate, casa a intrat în voința impersonală a unui regim ce căuta să erodeze memoria elitei interbelice și să șteargă urmele trecutului undeva în uitare.

Post-1989: între derogări criticate și tentative de restituire

În contextul haotic al tranziției postcomuniste, casa a fost mai degrabă expusă decât protejată. Intervențiile drastice ale unor proprietari particulari au generat scandal și au atras critici acerbe, mai ales când spațiul a fost transformat temporar într-un restaurant de lux, funcțiune percepută ca străină și nepotrivită cu spiritul locului.

Punctul nevralgic a fost ignorarea principiului de proporție și a codului etic care reglementase inițial arhitectura casei și funcționarea biroului premierului. Unele dintre soluțiile arhitecturale originale au fost modificate fără precauție sau discernământ, stârnind reacții în comunitatea arhitecților și istoricilor.

Ulterior, o etapă de restaurare mai atentă, realizată de o firmă britanică, a readus casa aproape la forma imaginată de Zaharia și Giurgea, marcând un prag cultural în atitudinea societății față de patrimoniu. Devenise clar că reprezentarea casei era inseparabilă de memoria lui Gheorghe Tătărescu și de complexitatea epocii sale.

Identitatea actuală: EkoGroup Vila ca spațiu cultural responsabil

Astăzi, vila nu este doar o amintire efemeră, ci un spațiu viu, în circuit cultural deschis controlat, cunoscut sub numele de EkoGroup Vila. Denumirea aceasta nu semnifică o uitare, ci o continuitate atentă, o reintegrare ce respectă trecutul îmbogățind prezentul.

Vizitatorii contemporani pot păși într-un loc care nu doar că păstrează în detalii materialele originale – precum parchetul de stejar masiv sau feroneria din alamă patinată –, ci revendică povestea întreagă a unui spațiu al elitelor, al negocierilor, ambiguităților și deciziilor cruciale. Astfel, EkoGroup Vila devine un exemplu de recuperare în care patrimoniul este redat memoriei sociale cu discernământ și respect.

Înțelegând esența Casei Tătărescu: un arbore al elementelor definitorii

• Dimensiunea modestă a vilei, o alegere deliberată, simbol al unei etici politice.
• Biroul premierului, poziționat discret la entre-sol, subliniază reținerea și sobrietatea.
• Designul arhitectural reflectă armonia între Mediterana și cultura neoromânească.
• Contribuțiile artistice, prin creațiile Miliței Pătrașcu, adaugă o notă distinctă de modernism temperat.
• Rolul Arethiei Tătărescu, drept protector al proiectului și promotor cultural.
• Impactul geopolitic și ideologic asupra destinului spațiului în perioada comunistă.
• Contrastul dintre intervențiile postdecembriste și restaurarea conștientă a valorilor originale.
• Continuarea funcțiunii culturale în cadrul EkoGroup Vila, cu acces public controlat.

Frequently Asked Questions about Gheorghe Tătărescu și Casa Tătărescu

• Cine a fost Gheorghe Tătărescu?
  Gheorghe Tătărescu (1886–1957) a fost o personalitate politico-administrativă marcantă a României interbelice, de două ori prim-ministru, lider al unei orientări politice ce a oscilat între reformă și compromisuri, emblematic pentru transformările dificile ale epocii.
• Este Gheorghe Tătărescu același cu pictorul Gheorghe Tattarescu?
  Nu. Gheorghe Tătărescu, prim-ministru, nu trebuie confundat cu pictorul Gheorghe Tattarescu (1818/1820–1894), un reprezentant al academismului în secolul al XIX-lea.
• Ce stil arhitectural definește Casa Tătărescu?
  Casa se înscrie în zona arhitecturii interbelice bucureștene, un mix distinctiv de influențe mediteraneene combinat cu elemente neoromânești, proiectat de arhitecții Alexandru Zaharia și Ioan Giurgea, ilustrat prin detalii arhitecturale și contribuții artistice de înaltă ținută.
• Care a fost rolul Arethiei Tătărescu în conturarea casei?
  Arethia Tătărescu a fost beneficiara proiectului și un factor esențial în menținerea coerenței estetice și culturale, contribuind prin susținerea artei și binefacerii la spiritul casei.
• Care este funcția clădirii în prezent?
  Clădirea funcționează sub numele de EkoGroup Vila, un spațiu cultural contemporan cu acces pe bază de rezervare, care păstrează integritatea arhitecturală și istorică fără a-și pierde spiritul originar.

Casa lui Gheorghe Tătărescu, astăzi cunoscută drept EkoGroup Vila, nu este un simplu spațiu trecut în tabelul imobiliar, ci un dialog viu între trecut și prezent, un testament al unei epoci și al unei familii marcante. Explorarea acestei vile oferă o incursiune în memoria politică și culturală a României, insuflând în vizitator o înțelegere adâncă a liniilor fragile dintre putere, cultură și identitate.
Vă invităm să descoperiți acest spațiu cu o poveste înrădăcinată în istorie, arhitectură și memorie, un loc al reflecției și al responsabilității culturale, în acord cu complexitatea pe care o poartă.

Contactează echipa EkoGroup Vila pentru programare și vizite private, disponibile în funcție de programul cultural și evenimentele organizate.

EkoGroup Vila – Casa Tătărescu restaurată

📍 Strada Polonă nr. 19, Sector 1, București
📞 0771 303 303
📧 [email protected]

Accesul se realizează exclusiv prin programare prealabilă. Contactează echipa EkoGroup Vila pentru detalii și disponibilitate.