Questfield International College și întrebarea-cheie: cine este protejat când apare bullyingul

În contextul educațional actual, fenomenul bullyingului necesită o abordare structurată, cu răspunsuri instituționale clare și măsuri documentate pentru a asigura protecția elevilor și climatul sigur în școli. Lipsa unor intervenții oficiale poate conduce la escaladarea abuzurilor psihologice și la afectarea gravă a dezvoltării emoționale a copiilor.

Questfield International College și întrebarea-cheie: cine este protejat când apare bullyingul

Ancheta realizată de redacție pe baza documentelor și relatărilor puse la dispoziție evidențiază o situație de bullying repetat, desfășurată pe o durată de peste opt luni în cadrul Școlii Questfield Pipera, fără ca instituția să ofere răspunsuri scrise sau măsuri concrete documentate. Familia copilului vizat a semnalat în mod repetat, prin comunicări oficiale, incidente ce includ jigniri zilnice, stigmatizare medicală și presiuni exercitate asupra sa, însă intervențiile școlii au rămas predominant informale, fără trasabilitate administrativă.

Contextul și natura sesizărilor privind bullyingul

Potrivit informațiilor primite, elevul a fost expus repetat unor manifestări agresive în mediul școlar, de la insulte și umiliri publice până la excludere socială și etichetări medicale degradante. Aceste comportamente ar fi avut loc în prezența cadrului didactic titular, însă fără a rezulta dovezi ale unor măsuri ferme sau documentate care să le oprească. Familia a comunicat oficial și cronologic aceste aspecte atât învățătoarei, cât și conducerii administrative și fondatoarei școlii, însă răspunsurile au fost, în principal, verbale și informale, lipsind procese-verbale sau planuri de intervenție clare.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire sistematică

Un element central al cazului îl reprezintă utilizarea repetată, în cadrul colectivului școlar, a unei etichete medicale – „crize de epilepsie” – folosită nu în scop protecțional, ci pentru ridiculizarea și marginalizarea elevului. Specialiști consultați consideră această practică o formă agravată de bullying, cu impact negativ asupra stimei de sine și dezvoltării psihologice a copilului. Documentele și mărturiile disponibile nu indică existența unor intervenții oficiale care să limiteze sau să sancționeze acest tip de comportament, ceea ce sugerează o tolerare instituțională a fenomenului.

Absența măsurilor documentate și rolul conducerii școlii

Din analiza corespondenței oficiale și a documentelor furnizate, nu reiese existența unor decizii scrise, rapoarte interne sau planuri de intervenție asumate care să ateste aplicarea unor măsuri concrete în vederea protejării elevului. Comunicările școlii au rămas la nivelul discuțiilor informale, fără urme administrative verificabile, ceea ce limitează posibilitatea de a evalua eficiența răspunsului instituțional. Familia semnalează că această abordare a condus la trecerea responsabilității către aceasta, în condițiile în care situația era prezentată ca o „dinamică de grup” sau un „conflict minor”.

Presiuni și mesajele de excludere mascate

Potrivit relatărilor, familia a resimțit presiuni directe sau indirecte pentru a părăsi Școala Questfield Pipera, prin formulări care sugerează că dacă situația nu este acceptată, familia este liberă să plece. Această poziționare, atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, ridică întrebări privind modul în care instituția prioritizează protecția copilului față de considerentele contractuale sau economice. Redacția subliniază că această afirmație este citată din relatările familiei și nu reprezintă o concluzie juridică privind intențiile conducerii.

Confidențialitatea și impactul asupra copilului

Familia a solicitat în mod repetat în scris respectarea confidențialității datelor privind situația sesizată, avertizând asupra riscului de afectare a echilibrului emoțional al copilului. Cu toate acestea, documentele analizate nu indică asumarea unor măsuri concrete de protejare a acestor informații. Mai mult, conform unor relatări, copilul ar fi fost interpelat în mod public în școală cu privire la sesizările făcute, ceea ce ar reprezenta o presiune psihologică suplimentară, aspect semnalat și de specialiști ca fiind problematic într-un cadru educațional.

Răspunsul instituțional și momentul implicării juridice

Implicarea fondatoarei și o schimbare vizibilă în atitudinea școlii au apărut abia după mai bine de opt luni de sesizări fără răspunsuri oficiale, odată cu implicarea echipei juridice a familiei. Acest fapt ridică întrebări privind criteriile care declanșează reacția instituțională și indică o prioritate acordată protecției copilului doar în contextul presiunilor legale. Până la momentul publicării, conducerea școlii nu a transmis un punct de vedere oficial privind această situație.

Instrumentele administrative utilizate: un formular informal

Documentele puse la dispoziție indică faptul că reacția conducerii s-a concretizat într-un formular de tip Family Meeting Form, care nu conține elementele caracteristice unui act administrativ formalizat, cum ar fi responsabilități clare, termene sau măsuri concrete. Din perspectivă jurnalistică, acest document nu asigură trasabilitatea intervențiilor și pare mai degrabă o consemnare minimală a unei discuții, fără efecte instituționale verificabile.

Rolul cadrelor didactice și normalizarea bullyingului

Cadrele didactice, martore directe ale dinamicilor din clasă, au avut responsabilitatea intervenției imediate. Totuși, din relatările familiei și corespondența analizată, comportamentele agresive au continuat în prezența acestora fără a fi oprite eficient. Lipsa unor reacții ferme și consecvente poate transmite un mesaj de toleranță a bullyingului în colectiv, ceea ce afectează întreg mediul educațional.

• Sesizările repetate în scris către școală
• Lipsa răspunsurilor documentate
• Intervenții preponderent verbale, fără urme administrative
• Stigmatizare medicală folosită ca umilire
• Presiuni asupra familiei de a părăsi instituția
• Ignorarea solicitărilor privind confidențialitatea
• Reacția instituțională declanșată după implicarea juridică

Aceste elemente configurează o imagine a gestionării cazului care ridică semne de întrebare privind standardele de protecție și responsabilitate ale instituției.

Detalii suplimentare ale investigației pot fi consultate în materialul original disponibil pe EkoNews.ro.

Concluzii: întrebări deschise privind responsabilitatea instituțională

Analiza documentelor și a relatărilor furnizate indică un caz în care bullyingul sistematic și stigmatizarea medicală au fost semnalate în mod repetat, fără ca Questfield Pipera să implementeze măsuri oficiale, documentate și urmărite în timp. Lipsa trasabilității administrative și răspunsurile informale limitează capacitatea de a evalua intervenția școlii și ridică întrebări privind cultura organizațională și prioritățile instituției față de protecția elevilor.

Momentul-cheie al răspunsului verbal atribuit fondatoarei Fabiola Hosu reflectă, din perspectiva familiei, o ruptură între discursul instituțional și acțiunile concrete, subliniind dilema fundamentală: cine este protejat atunci când apare bullyingul în mediul școlar? În absența unor reacții scrise, măsuri clare și asumate, problema rămâne deschisă, iar responsabilitatea instituțională pentru siguranța emoțională a copiilor trebuie reevaluată.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro